Caccia [2]

Caccia [2]

Caccia (spr. Kattscha), Guglielmo, genannt il Moncalvo, geb. 1568 zu Montabone im Novaresischen, Historien- u. Frescomaler, eiferte in seinen Werken Andrea del Sarto u. Rafael nach. C. stiftete in Moncalvo ein Ursulinerinnenkloster, worin 5 seiner Töchter, davon 2, Magdalena u. Francesca, Malerinnen waren, Nonnen wurden; er st. 1623. Werke: Der Himmel voll Engel in der Kuppel St. Vittore in Mailand, St. Petrus im päpstlichen Ornat in St. Croce zu Turin.


Pierer's Lexicon. 1857–1865.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Schlagen Sie auch in anderen Wörterbüchern nach:

  • Caccia — (Caccia en corse) était une pieve du « Deçà des Monts », territoire correspondant à peu de chose près à l actuel département de Haute Corse. Sommaire 1 Géographie 2 Histoire 2.1 Pieve judiciaire …   Wikipédia en Français

  • Caccia — ist der Familienname folgender Personen: Antonio Caccia der Ältere (1806–1875), Schweizer Schriftsteller Antonio Caccia der Jüngere (1829–1893), Schweizer Schriftsteller Camillo Caccia Dominioni (1877–1946), Kurienkardinal der römisch… …   Deutsch Wikipedia

  • caccia (1) — {{hw}}{{caccia (1)}{{/hw}}s. f.  (pl. ce ) 1 Attività del catturare o uccidere animali selvatici con trappole, armi e sim. | Caccia grossa, agli animali selvaggi di grosse dimensioni | Cattura e uccisione della selvaggina nelle condizioni… …   Enciclopedia di italiano

  • Caccia — can refer to: * The painter Guglielmo Caccia, known as il Moncalvo * The painter Orsola Caccia, daughter of Guglielmo * Caccia (from hunt ), an Italian poetic and musical genre of the 14th and 15th centuries * oboe da caccia, a musical instrument …   Wikipedia

  • Caccia —   [ kattʃa; italienisch »Jagd«] die, / s, eine dem frühen Madrigal nahe stehende musikalische Gattung der Florentiner Musik des 14. Jahrhunderts (Ars nova), deren Texte Jagd und andere Szenen aus dem Alltag (Fischfang, Feuersbrunst, Jahrmarkt)… …   Universal-Lexikon

  • Caccia [1] — Caccia (spr. Kattscha), Cap an der südwestlichen Spitze von Sardinien; mit Stalaktitengrotte …   Pierer's Universal-Lexikon

  • caccia — CÁCIA/ s. f. piesă polifonică vocală din sec. XIV XVI, sub formă de canon, cu subiect de vânătoare. (< it. caccio) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

  • caccia — (izg. kȁča) ž DEFINICIJA glazb. vrsta dvoglasne talijanske polifone kompozicije, nastala u 15. st., usp. chasse ETIMOLOGIJA tal …   Hrvatski jezični portal

  • caccia — 1càc·cia s.f. 1a. FO ricerca e cattura o uccisione di animali, da parte di esseri umani o di altri animali: andare a caccia, praticare la caccia; caccia alla volpe, caccia col falcone; battuta, partita di caccia; popolazione dedita alla caccia e… …   Dizionario italiano

  • caccia — caccia1 / katʃ:a/ s.f. [der. di cacciare ] (pl. ce ). 1. a. [ricerca, uccisione o cattura della selvaggina] ▶◀ battuta (di caccia), (ant.) cacciata, partita (di caccia), (ant.) venagione, (ant.) venazione. ● Espressioni: caccia grossa ▶◀ safari.… …   Enciclopedia Italiana

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”